poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-24 | |
Tot călărind pe drum, stingher,
Și obosit de-atâta trudă - Cu gâtul sec; cămașa udă - Mă trase umbra spre ungher, Pe vânt să-l fac tăcut-străjer, Iar roua, paparudă. Când, parcă, dintr-un vis tocmit, Un glas a prins să se deșire, Contorsionat de vlăguire Și-atâta plâns. Descumpănit, M-am tras, în colțul meu, zdrelit De tainica șoptire... "Avut-am, iacă, trei feciori, Și toți ca brazii din poveste; Dar dusu-s-au fără de veste Și m-au lăsat cu trei nurori, Să-mi rup spinarea până-n zori, De-mi vine până...peste... Să nu te miri că mă socot Cum s-o sucesc să mântui treaba, Că-mi cade peste cap cocioaba; Cotețu-i rezemat pe-un cot, - De crede lumea că-s netot - Și...mi-a plecat și baba!" Surprins privii către bătrân, Ne-nțelegând ce vorbe-ndrugă; De ce nurorilor l-e slugă; Pe ce coteț mai e stăpân, Când tot ce văd e-un braț de fân, Uitat pe-o buturugă. "Trimisu-i-am la ‘nalte școli, Cu gând curat, că de s-așază, La bătrânțe-mi vor fi strajă, Să nu îndur nici frig, nici boli; Că-i știu, pe toți, copii domoli. Iar restul, ce contează?!... Pe Horia, cel mărișor - La carte bun, ca și la joacă - Speram un doctor să se facă Și nu de vorbe cârpitor, De zăpăcește un popor Când dă pe la vreo "clacă". Cu Lucian, a fost mai greu. De mic voia s-ajungă popă, Că-n lumea asta - interlopă - Se tot ruga la Dumnezeu... Târziu aflai că e ateu Și... c-ar fi în sincopă. Pe cel mezin - mai cătinel - Sorin, cum fuse să-i pun nume, Profesor l-am văzut pe lume, Nu specialist în "tulburel", Tăifăsuind cu un rebel - Aristotel, pe nume. Spune-mi, acum, drumeț străin, Pe care drum s-o iau spre seară, Că tren nu e, unde nu-i gară, Iar boii datu-i-am pe vin, Să uit, in piept, că am un chin, Și că-s uitat… la țară." Ajunge!-am zis. Nu vreau să știu Ce-i cu povestea asta lungă Cu trei nurori ce te alungă; De vântul - urlet în pustiu - Când tot ce văd e un chefliu Fără un ban în pungă. Atunci, și doar atunci, văzui Tristețea fața că-i cuprinse: Pe-obrajii subți, pe plete ninse, Jucau luminile gălbui Din alte vremi. Dar cui să-i spui De aste doruri stinse?... "Atât avut-am, trei copii; Un vis născut într-un bordei - Temeiul vieții mele: Ei! Dar un microb de poezii I-a prins și-i ține-n Agonii... Trei, Doamne, și toți trei!..." * P.S.: -Dedicata celor trei sarbatoriti, luna aceasta , pe site: Lucian Preda, Sorin Despot si Horia Ivascan. Poezia a aparut si in eseul Mariei Prochipiuc: " Horia Ivascan, motul caruia i s-a taiat motul la aniversare". -Cu multumiri, celui care a fost marele poet George Cosbuc, pentru idee, cat si cu scuzele de rigoare pentru ca nu s-a urmat cu exactitate originalul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate