Mucegait pe sofa mea stau si ascult
concertul viselor iar el,condeiul,
imi este camarad la cupa de AMARACIUNE.
-Hai să ciocnim condeiule!si să uităm
de astă lume ce poartă al ipocrizei nume.
Beau prima gura....e nostalgie,si
cu jind îmi amintesc de ciorchinii libertătii,
esența beției mele.
A doua gura este de fiere și-ncep să plâng
de dorul iubitei mele,
și-mi frâng fața in hăul pumnilor,
îmi rup parul de pe maini
ca aceasta s-a vandut egoismului uman.
Gura terta e cianura,e polen de blasfemie
si ambrozie de ura.
Privesc cupa si-o-ntreb:-De ce-i omul atat de orb?-cand gelozia il surzeste iar egoismul il orbeste,nu vede
ca iubirea se ofileste?
-De ce e orb?
Eu tot intreb...