De n-aș ști că totul este doar în mintea mea
Aș fi nebun.
Unul în plus,
Adus pe culmea nebuniei;
Și această culme s-ar răpune
Sub greutatea noastră.

În fiecare clipă îmi fac câte o părere despre lume,
Despre cum o văd eu și mi-e frică a spune,
Despre oameni, despre viață, despre legi,
Despre ceea ce se crede a fi bun;
De ți-aș spune mi-ai răspunde că-s nebun,
Fără măcar să-ncerci a mă-nțelege.

Și în azil nebunii-s la un loc,
Încarcerați cu sila de cei ce cred
Că la un loc or să se înțeleagă.
Dar ei nu vor. Nu pot,
S-ajungă de comun acord
Cum fac nebunii cei din lumea-ntregă.

Și dacă eu, nebun să spun
Că sunt mi-e frică,
Închis în lumea asta mică,
Privesc îngândurat în zare,
Visez la camera de azil în care
Lumea-ntreagă încape pe-ndelete
În cea mai mică cutie de ghete.