poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-20 | |
Cineva mi-a spus
O părere ce mi s-a părut cinică, "Dacă a ajuns în moarte clinică, Ar fi bine să o lași, s-a dus!" Dar n-am crezut și continuam să-i dau iubire, Zi după zi, doză după doză. Acel ceva o înghițea ca pe glucoză, Dar nu putea să se transforme-n nemurire. O, cât am fost de surd, de orb! Când mi se tot spunea că moare, Iar eu credeam că iubirea e resuscitare, Era doar moarte apa vie ce credeam că sorb. Într-un târziu am descoperit uimit, Că dacă și-a dat ultima suflare, Poate sa trăiască în continuare, Fără a mai fi ce ai iubit. Am să închei aceste rânduri din această carte, Scriind un lucru pesimist, Care e adevărat, deși e trist, Și anume: nu mai există viață după moarte.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate