La tribunalul stărilor extreme
Să-i judecăm pe cei ce vor să scrie
Și nu se-nscriu tiparelor moderne
Făcând de fapt risipă de hârtie.

E drept, nu ne obligă nici Prea Sfântul
Să le citim poemele în rime
Dar ei ne poluează ambientul
Cu stări aiurea și simțiri sublime.

Ne fac pe noi, pe ceilalți, de rușine
Cu scriitura lor plutind în ceață
Creații complicate, libertine
E ceea ce se cere-acum pe piață.

Să ne scutească de-ale lor credințe
Să-și poarte-n buzunar-ascuns lumina
De i-am putea convinge să renunțe,
Săpându-le temeinic, rădăcina!