Privesc un condor alb pe cer
Se duce,se pierde in zare;
La fel fu dus al meu totem
Pierdut,in lunga departare.

Pe-un piedestal eu l-am urcat
Priveam la el....era divin.
Si o dorinta-aveam in cap:
Sa-l strang in brate,doar putin.

Cat il iubeam,si cat speram
Ca l-as putea atinge-odata,
In asta lume noi eram
Un trup si-un suflet laolalta.

Visam ades` cu ochi deschisi
Ca el imi va intinde mana
Si nicicand nu vom mai fi tristi
Si ca vom rade totdeauna.

Dar chiar de jertfa i-am adus
Dragostea mea si inima,
El fuse totusi mult prea sus
Nu-l atinse iubirea mea.

Si a ramas al meu totem
Si plang acum si ma framant:
Sa fie oare un blestem
Ce-l port aici,pe-acest pamant?

Sa pot iubi intaia oara
"Ingerul meu"--asa sa-l chem,
Dar el sa plece,sa ma doara
C-a fost un idol...un totem...

Sinaia 25.12.2001