în genunchi soră
așa vin la tine cu torța sub manta
se ridică poduri în spatele meu
dar nu mi-e teamă soră
sunt deja pe malul acesta
unde mugurii se topesc între buze
unde pașii nu lasă urme
decât pe tâmpla șamanului
cu urechea lipită de iarbă
ne-ascultă venirea ne-așteaptă
ne-ngroapă norocul

am alergat soră
preț de-un tren și o șaretă
cu gânduri de-a valma zburate
m-am răsturnat peste văi
cu mâinile la piept
m-am aruncat în golurile vii
dintre oameni

m-am împiedicat de câte-o culoare
tatuându-mi florile pe tălpi
n-am râvnit soră m-am tras adânc
în mine ca un abur
uimind corbii
că îmi pot fi fără metafore

azi sorb lumina în loc să o plâng

de-aceea soră primește-mă
deschide-te cu brațele cerului

și fă-mă femeia cu lună