mașina aceasta nu ne-a mai dus nici măcar un metru mai departe după pădurile acelea scumpe la vedere ca niște revederi tardive/ ca și când m-aș fi întâlnit cu mașina ta ridicam din umeri banalul vis în capul rotitor al lucrurilor/ își ridica tirbușolnul și apoi demaraj turbo pe lângă roata de rezervă/ mă sprijineam de ea beat în totalitate beat și încercam din nou să-l înfig să-mi scot pe gaura sticlei dragostea mea și amintirile/ apoi scurgeri de linișticare către ocean/ dacă l-aș vedea l-aș recunoaște dintr-o mie banalul vis în tirubușonul rotitor al lucrurilor/ se-nchide și portiera această mașină pleacă mai departe cu tine tocând iarba//

sfințitul meu arbore neînțeles mai există azi un azil pentru tine din zid în zid călătorind forma descălțată pe care scump la vedere n-ai arătat-o tuturor oamenilor/doar pe gaura sticlei gâlgâind un rotitor demaraj către amintire

"mașina! am pierdut azi noapte controlul volanului și am intrat în șanț/ mașina nu, n-are nimic, numai că acum nu mai pornește, iar eu sunt beat și încerc să-i pun o roată de rezervă/ nu, n-am nimic, doar mașina aș putea să merg pe roata de rezervă până acasă"

luminile în bar stingându-se în poala unui noiembrie feminin astăzi mi-am închis cartea privesc uimit pe gaura sticlei gâlgâind banalul vis în capul rotitor al lucrurilor