întreabă o pădure încotro îi merge verdele
când pământul tău îmi iubește atingerea
pe-nserat fără zile
o parte din ea îți va da mirări în doi sori
o parte din mine îți destinde scoarța


te-ar lăsa frunzișurile să nu mai întrebi
pe jumătate și m-ai întregi
printre lacurile stinghere în loc de săruturi
mirat de-atâta cărare pietruită ajungi liniștea
pădurea ar fi doar prilejul unei întâmplări
necunoscută în alte întoarceri ale păsărilor
numai eu îți voi răvăși negurile în departea vieții


întreabă o altă pădure încotro îi lasă vântul
conurile strivite sub patima mersului meu în iubire
pe-apus fără coline mare sau fiord
rămasă-ndoită ca o danaidă
ascultând rostul crengilor rupte
când tu îmi respiri cetinile