poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-06 | |
Eu, cu cuvintele mele tocite
Eu, cu cuvintele mele tocite vreau sa va arat azi, de ziua fetitei mele, nenorocitul mai murdar decat un tomberon, cu unghiile negre, cu hainele zdrentuite, care cobora din tramvai, si eu aveam 10 mii de lei in mana, si imi era sila sa ii ating mana, sa il fac atent, sa ii dau banii, cam o paine si jumatate, ca si cum cu o paine si jumatate, l-as fi spalat pentru o viata intreaga, l-as fi imbracat, i-as fi oferit un adapost, si i-as fi dat in mana o slujba, un serviciu, pentru un om care nu se pricepea la nimic, nici macar la cersit. tot cu cuvintele mele tocite, sa va duc la marginea orasului, si bariera sa fie lasata, ca vine trenul, si un manunchi de tigani de cativa ani, sa treaca de la o masina la alta, "dati-mi si mie!" "dati-mi si mie!", unii soferi le dadeau cateva mii de lei, unul a primit mai mult, si un altul mai mare i-a cerut banii, el nu a vrut sa ii dea, si a luat-o la fuga pe sosea, urmarit de cel mare, si ei, si ei, ar fi avut nevoie nu de cersit, ci de cate o masa calda, macar una pe zi, si de haine, si de acoperis deasupra capului, si de scoala, tot eu, cu cuvintele mele tocite, incerc sa va arat, ce ma doare, pe lumea aceasta care isi lustruieste iluziile, si le da cu cea mai lucioasa vopsea, dar zadarnic, sufletele raman goale.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate