Doar pentru flori de tei ne-am pregătit
Și eu și tu odată într-o vară
Căldura rocii pure de granit
Se revărsa cu doruri de vioară.

Albastrele ninsori pluteau cu noi
Deasupra stâncii arse de lumină
Se arcuiau cascadele șuvoi
Și pasărea de foc zbura senină.

Secunda fâlfâită sub un ram
Plângea cu dor de doru-mi neatins
Și lunecând de veacuri dintr-un hram
Lumina mea uitată m-a învins.

Cu frigul stelei căzătoare-n doi
Vom râde pentru clipa de ninsoare
Și-n liniștea sublimă amândoi
Vom căuta sub stele alba floare.

De jar neatinsă
De mâini necuprinsă
De ochi nefurată
Și frageda toată.