poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-25 | | Înscris în bibliotecă de
Îi numărai pe degetele mâinii:
Câțiva erau pe-acest pământ intreg, Încredințați că fiecare-i singur. Cântau și-aveau dreptate Să cânte. Dar ei cântau un cântec de pierzanie, Cântau așa cum alții jefuiesc, Dau foc și-apoi ucid. Noapte adâncă, umedă și crudă, De-acum încolo cât te vom răbda? Nu-i vremea să ne scuturăm De apăsarea ta viermuitoare, Și să ne pregătim spre a primi O dimineață-naltă și albastră Croită pe măsura noastră? Am vrea în ochii celorlalți să ne vedem cu limpezime. Dar vlăguiți de nopțile de dragoste Aceștia visează numai moartea Și trupurile frumoase se-afundă în uitare,- Dansuri ale inimii, amețitoare, Albine încleiate în propria lor miere,- Neluând în seamă viața, Pe când durerea-i pentru noi oriunde-n lume. Acoperișuri roșii, topiți-vă sub limbă! Dogorâtoarea-arșiță din paturile pline, Vin de-ți golește sacii umpluți cu sânge proaspăt! Mai e aici o umbră, Mai e și o bucată de om neisprăvit. În vuietul furtunii zvârliți măștile lor, Și zdrențele zvârliți-le în vânt, Zvârliți în plumb, capcanele, cătușa, Orbecăiala lor de orbi! Și pentru cel ce-năbușă văpaia O vâlvătaie s-a-ntețit sub stâncă. Luați seama bine! Suntem înzestrați Cu o putere încă mai cumplită Decât rotundul pântec al femeii Și al surorii voastre Cu toată noaptea neagră ce o clocește-n el. Ne vom prăsi și ne vom înmulți Lovind doar cu securea În zidul temnițelor voastre! Torente mari de piatră Și brazde-adânci de spumă În care-noată ochii lipsiți de răutate, Ochi cu privirea dreaptă, Ochi fără de nădejde, Ochi care vă cunosc, Pe care trebuia să-i spargeți, În mii de cioburi sfărmându-i, În loc să îi priviți fără-ai vedea. Cu-o undiță mai iscusită, Mai plină de îndemânare Decât oricare Din lațurile voastre de spânzurătoare, Vom ști să prindem ce ni se cuvine În locurile unde vom vrea să se găsească.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate