Degradandu-ma pe canapea,
imi aplec capul spre perna-mi rece.
Ma uit pe perete,
sperand ca timpul nu trece
asa usor si inutil
pe o placa, si ea usoara,
de vinil.

Chem toti zeii spre a-mi impune
strofe goale de numere,
dar nimeni parca nu dispune..
De un leac
al mortii timpului pe canapea.

"Tie, timpul si odihna!"