Cu orologiile de noi înșine inventate
am mărginit întâmplarea ingenuă
a clipelor ce ne însoțesc disperate
că se destramă-n uitarea continuă.

Când ridicăm aripa frunții prea senină
să ne reunim cu pustia nețărmurită,
norii ne cumințesc cu apă și grindină

iar dacă ne supunem dorințelor oarbe
ne evaporă magma dezlănțuită
și matca celestă flămândă ne-absoarbe.

Dar avem vocația risipei albastre
și nostalgia zborului permanent,
suntem sămânța exportată din astre,
copiii de suflet ai timpului prezent.

15 martie 2003

Din volumul "Geometrii singulare",
sept. 2003, editura Pro Transilvania,
București