tu vei muri otrăvit de-o poveste râșnită-ntre dinți
masculin avântat
am curaj să-ți dau giulgiul la o parte
aam curaaj
întoarce-te rămâi
sapă cu șuier
șanțurile de la mine până la tine
evadăm ascet
ascunde-te doar cât
doar cât să am timp să te despodobesc de lume
vino de plângi în brațele mele
fără foame
azi n-ai nici o victimă sub pleoape
doar cauți ferestre-n copaci colorați
eu zgâlțâi trunchiul ca să te trezești
din ursită
din trufie
peste bărbie urlă pământul-n
cohorte drăcești

cât sânge să mai spăl, soldat,
până vei pricepe că lupta asta
nu e a noastră?