mi-am jupuit memoria de craniu,
ca o floare smulsă. apare, dispare și se-apleacă
peste mine ceva cu mult mai mare
din mine și din afara mea. cu lupul
de mână cu calul prins în păr și
vântul sub talpă prin cerul pleșuv
căzut pe margine-i pământul, buza otrăvită,
ochiul de sticlă și de pulbere
de marte. cu cine prin vizuine. în căuș,
redus la tăcere, zeppelinul ființei.
cu lumină-mprejur și peste capete
de balauri închipuiți.

numai o dată am povestit despre
posibilul regat al muțeniei și
tăcerea a cuprins mișcarea
străbat cu tine întreaga uitare.