Mahala pe roți de fier,
Plină de tristeți banale
Sunt captiv și plâng și zbier.
Încarcerat în trenuri personale.

Și simt că viața-mi merge-ncet ca ele,
Prea multe sunt opririle, prea dese,
Nu văd sfârșitul vremurilor grele
Nu văd un viitor plin de succese.

Ca-n personal mă sui, și la-ntâmplare,
M-așez unde găsesc, și stau,
Traiul meu n-are nici piper, nici sare
Dar nici bir cu fugiții, n-am să dau.

Oi fi eu lupul singuratic,
Dar sunt convins, neapărat
Că al meu personal molatec
Va deveni-ntr-o zi..accelerat.