poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-13 | | Înscris în bibliotecă de Dumitriu Florin-Constantin
Aș vrea să fiu copac și-aș vrea să cresc
lângă fereastra ta, te-aș auzi și-n voie te-aș privi întreaga zi. M-aș apuca și iarna să-nfloresc, ca să te bucuri. Păsările cele mai mândre-ar face ciub pe creanga mea, și nopțile mi-ar da cercei de stele, pe care, ca pe frunze și le-aș da. Prin geamul larg deschis, de-atâtea ori m-aș apleca ușoară, să-ți sărut când părul de pe frunte ți-a căzut, când buzele, cu buze moi de flori. Spre toamnă ma-ș juca, zvârlindu-ți mere și foi de aur roșu prin odaie, cu-a ramurilor tânără putere ți-aș apăra obloanele de ploaie. Și, cine știe, poate că-ntr-o seară de primăvară, când va fi și lună, va trece prin grădină-o zână bună, făcându-mă femeie să fiu iară. Atuncea sprijinindu-mi de pervaz genuchiul ud de frunze și pământ, cu părul încă doldora de vânt, cu rouă și cu lună pe obraz, eu ți-aș sări în casă, și senină (uitând de-atâta vreme să vorbesc), cu câte-un cuib în fiecare mână întinsă, aș începe să zâmbesc. 1937 Vol. "Cântarea munților" ediția 1988
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate