poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-13 | | La mulți ani, prietene, a venit si ziua ta, Vine ca totdeauna intr-o zi cenusie, trista si amara ca viața ta. Þi-am adus un tort, știu că n-aveam voie, dar ca să facem e o zi deosebita. Iți dai seama, prietene? Suntem tari, Doar noi doi printre toți colegii de suferință am trait să căpătăm lumina înțelepciunii a batrînețelor! Tu și eu, eu și tu, fantome vii de la colonia de odihna Salcia. Cincizeci de ani au trecut de atunci Dar tot acolo sîntem, Fiece noapte in baraca noastră mizerabilă Lînga focul salvator al lui Prometeu, Împreună cu tinerele figuri eterne Încercăm să schimbăm soarta. Îi îmbrățisăm, îi pupăm Îi încurajăm, ștergem lacrimile de pe ochii lor Și cînd momentul vine, fugim dupa ei, îngeri protectori Luptând cu inevitabilul într-o lume fără Dumnezeu. Sântem acolo, invizibili că să-i protejăm să îi scoatem din apa cu sloiuri de gheață unde sunt lăsați să moară în timp ce bestiile beau palinka lînga sobă, sau că să-i ducem o haină caldă de blană in carcere înghețate unde sunt aruncați in pielea goala când Cerul plînge dupa soarta lor. Munca noastra e grea. Cum să oprim gloanțele, cum să dezgropăm oamenii VII? Prezența noastră e fară sens și de atunci, nu mai iubesc. Cum să iubesti OMUL, inventatorul torturilor și sadismului? Cum să explic altfel toate acestea ce se intâmplă pe pământ?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate