| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ să fii bine, copilul meu   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2005-05-10 | | 
am răscolit pămîntul scârbit de suprafață credeam aievea lumea mioapelor oglinzi nu am parale însă mai pot tocmi un suflet - nu vrei, tu, caron, o! ca luntrea să îmi vinzi? eu vin dinspre tărâmul care-a uitat să cânte și vreau s-ajung pe-aceia ce încă știu să tacă simt o chemare-n lucruri de viața mea visată … dar semenii n-au simțuri să perceapă… s-a pustiit de datini mirifica mea țară spurcate îi sunt astăzi și gurile de rai leproșii costelivi dorm mor de-a în picioare parcă-și așteaptă rândul în abator de cai bătut e orizontul tumefiat zenitul îi simt pe creștet rana deschisă și zemoasă bandaje moi îi pun rupîndu-mi mie pielea ce roșie e carnea! și moartea ce frumoasă! trecute anotimpuri am așteptat să ningă și prin aceste locuri o iarnă de plăceri dar a venit înghețul până să strângem rodul și toată avuția ni-i pierderea de ieri ’nainte nu se-aude vuind a primăvară locuitorii neaoși s-au dus pe la stăpân acei rămași acasă-s mai sărmani în toate eu n-am de nici o vorbă de-aceea nu rămân - te-oi trece vezi dar bine nu altul îmi e rostul și sunt flămînd chiar dacă eu mă hrănesc ades nu crede un deliciu la fiecare masă aceste suflet-paie în gură să îndes dar ce te faci de încă nu-ți vei plini chemarea și vei găsi pe-acolo oglinzi și mai mioape parale n-ai un suflet îl vinzi numai o dată mai bine rogi un frate de viu să te îngroape s-o împlini sorocul și-oi primeni nou iarba ce-ți tînguie în oase și vis deopotrivă am fost mereu viclean am înșelat drumeții cu tine-mi fac pomană lumina ți-e naivă am râs am plâns atunci mi-e inima uitată și vreau s-ajung de-aceia ce încă știu să tacă simt o chemare-n lcururi de viața mea visată ... dar oamenii n-au simțuri să perceapă... 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate