În jurul inimii aprinse,
ne pierdem într-un joc nebun
precum fluturi cu-aripi deschise
unde doar zborul e stăpân.
Avântul e curmat târziu,
după un salt ce sus ne poartă
și fără aripi, în pustiu
nu va fi nimeni să despartă
căderea ce ne-ndreaptă dureros,
departe de-un surâs pierdut
într-un cuvânt ce-a fost sfios.
Iubirea se ascunde în trecut.

O noapte rece cade în petală
uitând să bată pe la porți,
atât de deasă, palidă, răsună
precum un scrum de fluturi morți…