cine mai crede atât de departe în urmă
vara în care vară țevile mărului din rai
se înroșiseră după o lungă tragere
altădadtă mai departe în urmă
în care vară în al cui timp
ce exaltare domnea pe atunci
eh pe când oricine ajungea
la capetele înroșite ale țevilor
marului din rai
cui nu i-ar conveni apoi să moară
cui nu i-ar ameți mâinile
de la o astfel de inălțime
dă-mi Doamne răbdarea orgoliul și slăbiciunea de a mă prăbuși fără să fi întins vreodată mâinile
ci numai de la înălțimea ochiului din punctul
prin care orice prăbușire se face lacrimă