Poeții nu ar trebui să fie vreodată atinși
de pleoapa tremurândă a celor care îi citesc
Întrebați-i ce gândesc
Ei se vor opri pentru o clipă din munca lor
își vor lăsa creioanele să cadă printre rânduri
și vor închide ochii
fără un răspuns

Poeții nu ar trebui să fie vreodată auziți
Degetele lor au miros de hârtie coaptă
deasupra lor se încrucișează cuvintele
în șoaptă

Uneori se mai întâmplă să treacă un poet pe lângă noi
Știm asta după schimbările care au loc în atmosferă
în faldurile de roșu ale apusului
după sărutul jucăuș al porumbeilor
ori foșnetul nedeslușit din plopi

Poeții nu ar trebui să poarte vreodată un nume
Ei au chipurile acoperite de frunze
de flori
de nămeți
pentru a nu putea fi vreodată atinși
ascultați
întrebați