Era o zi de sărbătoare
Numită și întâmpinare
Mult prea iubiții se-ntorceau
De unde? prea puțini știau...

Și oameni mulți, cu mic cu mare,
Stăteau la umbră și la soare,
Iar printre ei plantați, pilaștri,
Băieții cei cu ochi albaștri...

Erau lozinci și stegulețe
Și mai ales diverse fețe,
Era și Bulă printre ei
Cu doi colegi, sau poate trei...

Suita-ncet s-apropia
Mulțimea viu aplauda,
Doar Bulă buzele-și strângea
Nimic din gură nu zicea...

Băiatul ce-l supraveghea
Văzând tot ce se petrecea,
Pe loc l-a și admonestat:
- Nici măcar "ura" n-ai strigat!

La care, cel interpelat
I-a dat răspunsul, răspicat:
- Amice, cred că nu e bine,
De-aceea eu țin "ura"-n mine!..