nu-mi simt aproapele departe
in mine-l simt ca pe-o porunca
pe care dumnezeu le-a dat-o
sclavilor nevolnici ca s-o duca
si-o duc din greu prietenii mei dar nu
ca pe-o sclavie
ci ca
pe-o dulce ironie
pe care n-o inteleg

intelepciune durere de multe ori
durere
pe care a simtit-o
in coasta sa
fratele meu bacovia
ce doare doar cind mori. dar cind traiesti
e vesnicie
si taci
caci aproapele e aproape
calea de moarte
e de moarte
si dumnezeu
da dumnezeu atunci e-ntelept.

sclavii nevolnici fara lupta
pe dumnezeu-l-ajuta
sa iasa
din neinteles
si poate poate
ca-i un inteles Ce-l ajuta...