Liniște de tine

PaDaS

În mersul tău de vânt
Mă imaginez un gând,
„… să te pot dăltui din el, să te pot sufla peste lume și asta
pe aripi de vânt ca nimeni să nu te poată
atinge, iar eu cu tine peste
tot cu al meu
gând”
Și plutesc pe-un păr de bucurie
Gălbui de-o toamnă timpurie,
„… ajuns pe valea sufletelor într-o toamnă ruginie
și timpurie eu devin al naturi, devin
un nesătul de tine
un nebun”
Ce aduce pe tine-n suflet fervent
Alături de al meu suflet lent,
„… natura prin definiția ei participă, se implică
și mi te aduce pe tine un suflet
înfocat menit a mă
trezi”
Și miros petale pe spini de trandafiri,
Să mai iubesc încă o dată ale tale amintiri,
„…. și oricât aș încerca să te păstrez tu ești mereu
departe lăsând în urmă amintirea,
spinii iubirii,
fiorii”
Căci acum mă rup de a ta adiere
Și-mi dau drumu-n întinsa zare,
“… lăsat în urmă voit sau nevoit mă rup de tine, de
mirosul tău de trandafir și mă caut în
lume pe mine departe
de tine”
Să mă sting pe-o frumoasă floare
Cuprinsă de o liniște fără hotare,
„… eu caut o ființă, o altă floare frumoasă ca a ta
și nu încerc a o compara ci numai
a mă bucura de
liniștea ei „
Să mă cuprindă o mizantropie
De toată acea gălăgie,
„…. Obosit de atâta căutat mă odihnesc la umbra
unei vis de tine, la visul de mine
impus, la o despărțire
de tine”
Ce n-o mai simt în mine de-o vreme
Căci Dragă, e o liniște de tine.
„… arunc departe tulburarea inimii de odinioară
și mă bucur de liniștea așternută
peste mine de tine,
e liniște de tine”