Lumină, amintire de-nceput,
Suflare caldă de la Dumnezeu,
Învăluie-mă-n focul tău trecut
Și lasă-mă să ard puțin și eu.

Culori pulverizate-n infinit
Iertați-mi ochii, ce nu știu s-aleagă
Grăunte de grăunte – definit –
Din taina ce vă leagă, vă dezleagă.

Spălat de curcubee-n devenire,
Sfios, pătrund în iureșul de sorți
Nelămurit de propria-mi menire,
Pășind nedumerit spre care porți?!

Și cine-mi poartă pașii spre oriunde,
Când, drum rămâne doar în urma mea?
Ce țintă veșnicia îmi ascunde
Lumină ce cobori în calea mea;

Ce timp rămâne și ce timp se duce,
Și unde e-nainte, înapoi;
De ce eternitatea mă seduce
Din viețile de ieri, azi, și de-apoi?...

Lumină - mărturie de-nceput -
Suflare caldă de la Dumnezeu,
Învăluie-mă-n focul tău trecut
Și lasă-mă să ard puțin și eu!