poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-14 | |
Din caldele speranțe, pierdut a mia oară
Se-nalță o săgeată, ce pare să străpungă, Prin zale și oțeluri, trecând spre ființa goală, Ce zace doar aievea, crezând că e trăindă... E claritatea ceței ce pare că îmbie Spre pași decizi și aprigi, un loc peren, Și-n umbre calcă parcă, cu zgomot de stafie, Al ultimei speranțe fărâme de eter... De parcă nici sfârșitul, nici poate neputința-i Nu-l mai frământă încă, înaintează sec, Crezând că totuși vremea a stat pentru ființa-i Ce cade-n neștiință, spre ultimul înec... Doar singur poate, din vag, spre realitate, O searbădă privire, ce tern s-a rătăcit, Lăsând în urma-i zile, și ani, și viața – poate, Pentru o sete oarbă, ce-l vede – acum tacit. Și pare să se-ntrebe de vremea nu-i trecută, De totul e zadarnic în timpul ce-i rămâne, De vinovat e locul sau inima pierdută În miile de planuri, de umbre și tăciune...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate