Tagada...
si lipsa de cuget
in vene de zarzani
si-n muget,
cadere in palma poleita;
E tot ce simte o furnica
plesnita de vanturi,
ferita de soare si ganduri.
Prea bine, tu, fiinta a lumii marunte,
de ce tu n-ai lacrimi si samburi
pe frunte?
Cum poti tu aduce o lume pe umeri?
Eu calc mai departe spre viata-mi amara,
gandind c-o sa ploua pe case diseara...