Sparg alune-n sunet surd,
căutând culoare
și lumină ce prin furt
strălucește-n fiecare.
Fals și caraghios îmi pare
cel ce se vrea filozof,
e pată, fără culoare.
Pentru mine-i un cartof.

Cu un chef nebun, îi critic
pe-acei farisei smintiți
cu-nălțime de pitic.
Pieirii îi sunt sortiți.