hai să ne'ntâlnim sâmbătă seara
și asta și cealaltă
și luni și miercuri
până când timpul se va sătura de noi
trăgând cu dinții de vinerile de peste an
ca și cum ar fi de gumă
hai să ne râdem unul altuia
în palme
pâna când o să ne plângem de
spate
până la prima intersecție
să nu cedam trecerea
să nu ne pese că pe aici
poate să treacă uneori trenul
să așteptăm la un semn de carte
sau să ne oprim cu mașina până când
va trece strada o căprioară
în lumea aceea e sărbatoare
durează patruzeci de zile
și patruzeci de nopți
apoi poveștile se vor spune
pâna la venirea zorilor
prințul drogat se întoarce cuminte
și povestea reîncepe aidoma
Abu Hassan era un om bun
ce trăia pe o stradă cuminte din Bagdad
asculta Beatles și Rolling Stones
și aștepta să i se întâmple ceva cu adevărat formidabil
în cealaltă parte de lume
un om (deloc precum oricare altul)
îsi începea povestea de sâmbăta dimineața
fata din cutia de chibrituri batea din palme
hai spune, spune
niciodată primăvara
nu mi-a fost mai dragă
decât imi fuse în noaptea aceea
...
daca nu am mai fi
ne vor povesti
pe la colțuri
zânele
ielele
oamenii
stelele