prea multe alunite,
prea multe lacrimi peste ochii-ti verzi,
prea multe lucruri in care nu mai crezi,
vorbe care nu si-au avut
nici au vreun rost,
prea multe lucruri care n-au mai fost,...

nici Andrei, nici Bianca,
nu mai sunt,
cu toate ca atatia alti copii
sunt pe pamant,
prea multe barfe care le-ai ascultat
uitand de orele din pat
in care ne-am jucat
in doi
cel mai serios joc pe care
puteam sa il jucam doar
noi.

prea multe-mbratisari pierdute-n van,
prea multe sarutari
pe sanii-ti diafani,
prea multe timpul sa le stearga
intr-o secunda oarba in care
parca toate corabiile vreodata existente
au fost aprinse de chibriturile
unei fetite rele si neatente.

prea multe, draga mea, prea multe dar
clipe frumoase pierdute in zadar.