BELLE

Lucrez cu ai mei ochi
Te admir … e misterul celor vechi
ce mă face să te iubesc și-mi interzic
a te păstra în pleoapa mea din fizic…
orbit pe veci de-a ta frumusețe
mă arunci pe-o zi de noapte
și plâng cu lacrimi străine
de mine, de iubire, de tine,
ești acolo unde ziua încă mai vine,
acoperită de-o lumină ce pare că plânge
cu zale de frunze uscate de atâta soare
stropit de lacrimi în roșu sânge
din ochii unui înger ce nu mai moare,
tu m-ai cucerit prin ploi de flori
mirositoare prin însăși ele
ca eu să miros, să iubesc ori
să ud florile mele … belle.