Când latră câinii sunt un tablou
și viața plină de iubire
cu iubire moare, ca un bibelou
mângâiat pentru amintire.

Melancolia este spre apus
în școli cu vacanță totală;
din nori cade un surâs de sus,
peste o hărmălaie letală.

Egaluri puse pe un fulger,
adus din visele cochete,
sunt puse de un pictor ager
în umbrele de pe perete.

Sub raze roentgen stă un nebun
și mângâie o scoică aiurit,
vorbind despre un străbun;
un bolnav sănătos ce-a murit.

Minerii caută amorul,
statui nu sunt, nu mai e piatră,
o mamă își plânge odorul,
sunt un tablou și câinii latră.