doar ceața aceasta ne mai susține undeva în desimea ei opacă lipindu-se de noi insidioasă, intimă, cât să o mai putem respira încă printr-o altă ploaie, mai albă.

doar acest foc mai răzbate prin măduva neagră a unei fântâni secate deschizând ochiului uimitoare și amețitoare profunzimi care te duc până la urmă cu gândul la zbor.

numai prin acest minim gest balerina de abanos desfășoară liniștea din tenebrele unui întuneric nedefinit eliberându-ne într-un răsărit aprins prea devreme, în timp ce mușchi nevăzuți, dar erectori ai firelor de păr se contractă în ultimul frison al nopții.