Am intrebat-o pe femeia
Ce purta un nor sub brat
De cate ori m-a adus pe lume:
In fiecare fiu de-al meu
Esti tu,
Mi-a raspuns,
Si atunci am tipat de durere,
Cate un tipat
Pentru fiecare radacina impuscata
De iernile fluturilor.

Imi pare rau de cerul
Si retina mea incrucisate__
Niciodata gemand betia atator morti
Neterminate,
Imi pare tacere
De moleculele mazgalite in fuga,
Si de coltul copacilor.

Esti mama mea, atunci?
Am scancit, prabusita-ntre spicele
De grau
Impletite prin glezna
Unui cal;
Nu, sunt fiica ratacita
A catorva muguri
De crin…