Stinghera in camera rece
Privesc noaptea agera
Ce mi se desfasoara in fata
Imi clatesc ochii si-mi desfat auzul
Cu peretii goi de care, candva
s-au spart vorbe pline de gheata si suspiciune
raman cu privirea atintita-n bezna
si caut fiecare defect al incaperii
e inutil sa incerc sa sparg carapacea
in intunericul bezmetic observ
forme pastelate inramate de culoarea infernului
e tarziu si totusi prea devreme
pentru a se naste o noua zi
incerc sa evadez din robia patului
insa prizoniara mi-e soarta in iadul intunecat
o clipa de neatentie si sar pe fereastra
mi-e zborul lin si inocent
in timp ce vantul ma atinge,
iar luna aripile-mi frange
tu ma socoti la ceas de noapte
pasare nocturna ce poate
candva va deveni a ta…