Din ramuri verzi mi-am ascuțit săgeată,
Dorind să-nfrâng mistrețul ce pândește.
Un arc vânjos de ură mă ferește,
Să nu-mi rămână fruntea-n veci plecată.

Dar n-am știut ce duh mă-nvrednicește
Cu rostul luptei prin poieni purtată,
Cum să izbesc cu sabia creată
Din fierul dur ce-n trup îmi ruginește.

M-au părăsit puterile-nainte
De-a reteza durerile-n talaș.
Un singur rost mi-a mai rămas în minte,

De-a spune drept că nu am fost părtaș
La rostul clipei sângerând. Fierbinte
Îmi sap și eu tăcut prin văi sălaș.