Parcă desprinsă dintr-un tablou de Monet
lumina apusului înoată printre lucruri
lenevind cucernic trecerea umbrelor de mătase
în cazanul cu smoală al nopții
acolo se vor preschimba în sclipiri de diamant
curgător cortegiu sub mantii translucide
ce le acoperă umerii sfâșiați de furcile caudine
din zbaterea inegală a dimensiunii diurne
apoi vor urmări câte un suflet
căruia să-i fie slugi credincioase
Sub arcadele grele de timp ale marelui oraș
două umbre de îndrăgostiți se sărută
și din respirația lor se naște o inimă de turtă dulce
având ochi de caramel si gură de cicoare
cu bătăile pulsatorii zaharisite
într-o osatură vanilată de scorțișoară
logodită cu siropul de migdale
Doar în orologiul vechiului turn timpul veghează
în acorduri de liră până în zori
atunci din plămânul muzical un porumbel
cu o inimă de turtă dulce în cioc
zboară departe aproape de soare
în timp ce lumea își ia micul dejun parfumat
înainte de a se îmbrăca in umbre