Ce draga mi-ai fi tu Noapte!
Dar fara mandre stele;
Sa pot si eu sa dorm;
Lucirea lor repeta
Un prea stiut libbaj.
Eu vreau abisul negru
Ascunsul lui miraj...
Sa pot si eu sa dorm!

Dar noptile tenebre
Sunt panze mari si ele,
Pe care-s mii de chipuri
Ce le-am iubit demult
Si care-acum...lumini
Din ochii mei au smuls...
Si nu mai pot...sa dorm.

Ma ingroziti voi blocuri
Ca niste catedrale
In care urla orga;
Si-n inimi blestemate,
Chilii de vesnic doliu
In gemete de jale...
Va recunosc ecoul...
In care moartea bate
Caci nu mai pot sa dorm.

Cum te urasc, o Lume!
Tumultul tau, amarul
In sufletu-mi il aflu!
Si rasul de durere
Al omului sub vremuri,
Suindu-le calvarul....
Eu il aud in tine
Icnind imensa fiere...
Si nu mai pot sa dorm.