Oraș în provincie

Precum camioanele rusești
trecînd prin larg canal cu deținuți români,
așa fluturii culorilor
din zilele verzi
îmi străbat tăcerea.


în seara asta n-o să ies afară,
nu mai are rost.
căldura și transpirația
se bat într-o ritualică luptă
pentru cine să rămînă cu omul.


peste orașul meu s-a tras o cortină
făcută cu hainele decolorate ale pensionarilor.
actorii din toate clădirile statului
au fugit panicați cînd n-au mai auzit aplauze.
la mesele și serbările cîmpenești din foaier
au năvălit cîini comunitari
trădați de Primărie.


e îmbulzeală și căldură mare.
fără de umor.
mai departe, pe Victoriei în jos,
alți oameni se desprind
din culoarea străzii
ca niște zgaibe vindecate
pe genunchiul luminii
care s-a lăsat în oraș…


hai să plecăm, domnișoară!
în țara asta nu mai e nimic,
decît femei și Dumnezeu.
cetățenii o să fie diseară la geamuri
mai palizi, mai triști,
să-și vadă prin perdele vecinii
cît de bine o duc.
și o duc mereu pe-un picior de plai (…)


domnișoară, aș vrea să-ți vorbesc
cum piere poporul din care faci parte
în dorința de a fi fost important,
să-ți arăt pe cei dimprejur
ce frumos merg la vot pe la prînz
împachetați în afecte,
iar seara se duc la băut ca dup-o reușită.
se aud la terase cum cîntă “noi sîntem români”
abia după ce se îmbată, niciodată înainte…
domnișoară, domnișoară, creierul poetului național
a fost uitat la soare pe un pervaz de fereastră,
era cîntărit, era admirat
și l-a mîncat poate de foame o pisică.
în istoria noastră n-a mai rămas a cui era pisica.


am sentimente ciudate
și nu pe toate le împart la oameni,
cu tine s-a-ntîmplat ceva cu totul special,
te-ai interpus între lumina Lui și mine,
din pricina rochiei ți-am spus,
care îți era transparentă pîn’ la suflet…


domnișoară, domnișoară,
atît de mult îmi place
cît e de persuasiv capitalismul
cînd vine la concurs în România!


iar acestui oraș i-a murit în sînge viitorul
și am stări confuze cînd îl găsesc pe străzi
ca o femeie cinstită
care vrea să pipăie…


și l-am desfăcut în aceste imagini
cum aș desface nasturii unei rochii frumos îmbrăcate
pe care n-aș mai vedea-o niciodată după aceea.