Sfesnicele au mai plans inca o data,
apoi s-au stins,mangaiate de vant.
Au ramas doar muguri de ceara,
picurandu-ne acum sufletul,
pic,pic,pic,pic,pic
Rotocoale de fum ne mai clipocesc in nari
straduindu-se sa ne ajunga la minte,
sa-i reteze gandurile zbierand cam des,
cu emfaza in ritmu-i specific:
pic,pic,pic,pic,pic
Uneori mai aud si vocea ta suava,
incercand sa razbata prin ceata si fum
spre inima mea impietrita de ceara,
dar mereu se abate din drum
pic,pic,pic,pic,pic
Am ramas singur cu stelele colorate si ele
in picturi de seara,reflexii de lumini
peste gandurile mele regasite greu
in straiele sufletului tau chemandu-ma asa:
pic,pic,pic,pic,pic
am mai ramas un pic
si vom fi iar impreuna!