să-ți spun cum trec de la o vreme zilele sub ochii mei cu
piele înserată ca niște câmpuri trec verzi și întinse și
repezi ca și cum dintr-un tren cu destinații precise
privesc pe fereastră și mă întreb nu ai fi tu acum aici
daca eu aș sări din tren goală și fără valiză? și nu s-ar face
zilele toate o zi rotundă și mare cât o imagine a veșniciei?
trenul nu se oprește, cheia se răsucește in gol, ochii se înserează,
e noapte mâine am să-ti spun o altă poveste