poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-23 | |
Iubite in soaptă te strig
Suspin, și te-astept în zadar E noapte, e ger și mi-e frig Si luna luceste amar! Si-ncerc să te caut în cer Dar norii îmi spun că te-ai dus Și acoperă ceru-n mister Și ziua acum a apus Și-n noapte începe sa plouă Și simt că trăiesc intr-un vis, Pămîntul e umed, beau cu rouă Mă-mbăt și mă-ndrept spre abis. Și vîntul mă suflă puternic Iar eu nu mai cred în minuni, O roza-mi zîmbeste astenic Cu spini împletindu-mi cununi. Mă uit in jur meu și-mi pare Că totul, totul e pustiu Și roza aceea-n departare Mă poartă înspre-al tău sicriu Mă uit in el, și-ncep sa plîng, Obrajii tăi sint albi ca ceara Și eu nicicînd n-am să ajung S-alung din sufletu-ți povara! Și-aud sicrie-ncet cîntînd Luîndu-te din a mea cale, Te iau in brațe și gemînd Te strîng la pieptul meu cu jale Și-apoi te las și fug departe Și mușc din fructul otravit Și mă intorc, și-apoi pe moarte Iți mîngîi trupul neclintit Mă-mbrac in alb, cu tine mor, Mă-ntind pe roze sîngerînde Și ceasul ticăie usor, Bataia ultimei secunde. Tîrziu, dau ultima suflare, O stea pe ceruri s-a aprins Și-apoi încet în noapte moare Te iau de mîna, si m-am stins!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate