gîndurile tale bănuitoare păsări
fugare nestatornice tăceri ale ochilor
mereu se face ora cinci în suflet
mereu pipăim cu limba precauți
despicăturile dintre cuvinte
ca o rană a buzelor din vremuri
cînd vorbele erau mai degrabă
un fel de urme ale dinților
sadism în ceara lumînărilor
acum e beznă și mă întrebi brusc ce scriu
nu e despre noi
e doar despre păsări
despre fuga lor spre orizontul înfiorat de ceață
precum dantela unei iluzii