respir.
imi simt mana dreapta amortita putin
transpirand.
inchid ochii si-mi simt trupul greu
cazand...
respir.
desi mai greu ca-n alte dati
ma sustin.
si...respir
strang din pumn si distrug in minte
orice idila
am in ceput ca o copila proasta ,
smiorcaita,
acum sunt doar amara,
sictirita.
fiecare zambet de pe fetele vopsite
in ura, minciuna si invidie,
doare!
mai tare ca o lovitura de cutit
ce ar sfarteca intreaga mare.
si pe ea am uitat-o de prea mult timp
i-am uitat gustul
si nici mirosul nu-l mai simt.
candva era a mea,
singurul lucru pe care nimeni nu mi-l putea lua.
dar marea e dincolo de geamul ferecat,
departe de lumea prea desarta in care
nu mai vreau sa cad.
respir,
parca mai greu ca niciodata.
tac,
fara a mai cunoaste iubirea vreodata;
si doare...
dar asta-i soarta mea - departe de mare.
exista momente in care zambesc.
nu stiu de ce dar totusi exersez.
.