Cad cu sunet de lira
la tine in versuri, rimele tale
secerate de sarutul nostru iute
se desfac in cea mai repede vibratie
a universului soare, dupa clipa
plamadirii cioburilor din care
ne-am nenascut limpede,
cad cortinele ce-ti atingeau setea de vis
cu ghearele lor mustind a dor
de viata, taina si amor,
cad literele cerului peste noi
acoperaminte-ndulcite in foame de rai,
ne cad liniile orizontului cu gust de lacrima
ca niste prelungiri ale razelor lunii
dansand in pas de ruga aburind,
ce bine ne cad vremurile,
mulate pe stancile pieptului,
ca cearceafurile ude-n diminetile facerii
si ne mai cad, of, ne cad cuvintele
nerostite, ce-ntoarse-n oglinda
vin sa ne secere lin, vin sa ne prinda
copii pierduti in sfarcuri de soare
calcand verde pe cealalta fata a lumii
cea intinsa-ntre noi si iubire !