primăvara asta ne-a dezacordat oasele crude
ne stau două frunze lipite de clape ca ploile
și-n verde clavecinul din curte fredonează o șansonetă cu tălpile ude

hai să lăsăm cărări neîncercate pentru acel ce va să vie
cu gust de iarbă nouă și nurlie
cînd iar uituc cînd pînă unde cărăm pe dealuri în spinare
fatidică și spre oriunde
timidă prima noastră-mbrățișare

și-acum cînd din ferestrele prea scunde
plîngînd sub bolta unor seri fecunde
ne leagănă Morfeu
în re diez
cînd cade cade peste gîndul meu
cioplim cu coajă și cu miez același basm
și braț la braț vom fi și noi un pleonasm

iar eu o să mă-mbăt un ceas cu vorbele ce ne-au rămas
ascunsă-n blîndă cuta-ceea în care ni s-a rătăcit ideea