poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-16 | |
Poemul scârțâirii noastre
Vreau să încep abrupt acest poem numai pentru tine. tu nu ai nevoie și nici nu primești o prealabilă sensibilizare, toate se întâmplă ca marile evenimente ale lumii – brusc… ascuțitului meu spirit îi trebuie rotunjimile tale perfecte și moi, așa cum realității îi mai trebuie visul. și ceafa ta îmi trebuie să o străbat cu gura, câinelui meu cu stăpân de aur, câinelui din mine îi trebuie ceafa vulpii s-o dezpurecească. fetița mea, eu am vocație pentru devenire… nu glumesc! spiritul meu are nevoie de rotunjimile tale și atât de delicat în înțelesuri ne apropiem unul de altul! nimic nu mai poate schimba desăvârșirea noastră. ar mai fi prietenul meu, Dumnezeu, dar El nu se bagă în mărunțișuri de astea, e boier. în plus, ne mai și respectă! vom înțelege tot, numai la necazuri! afară a început sezonul împerecherilor, primăvara străpunge orașele, iar lumina lovește cu spor tristețile iernii cu ciocane mari, cărora le-a lipit pe muchii cineva țâmburucii sânilor. femeile, atât de colorate, au adus lumină peste România.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate