ca pe o serpentină de vid desăvârșit



sâmbăta morților îmi dă târcoale
cu mustățile ei de pisică paștună
lingându-mi din talpă linia vieții
ca pe o serpentină de vid desăvârșit

dincolo de zidurile cetății
s-au prins săltând în joc
ochii fosforescenți
cu care bărbații își încep monologul

lipsită de sens
acum se înfiripă în carnea mea
o sărbătoare cu fanfare.
cu mic cu mare
toți cei ce o ascultă
simt detenta revelată a unui gând de acută
râvnire:
să mă aștepte când nu vin de nicăieri,
să mă înceapă
căci eu nu încep cu mine însămi,
să-mi dea un număr
pentru că nu eu sunt prima,
să-mi bea cenușa de ostatic
pentru că nu sunt eu ultima


lumea îmi dă un brânci și
îmi repet că n-are sens să dau târcoale lumii


eu mă ridic din
așternutul sâmbetei morților și poruncesc
să bată tobele
o clipă am crezut că așa îmi voi petrece blândele clipe de acum încolo
ascunzându-mă în privirea ta, iubite, ca-ntr-o rază ce crește repede în vid






în "Primul Kaddish"-2002-Editura Dacia- Cluj


***
Blog Angela Furtuna